Gogu Constantinescu – inventatorul român ținut la secret pentru că era prea bun

Preambul: Acest text este scris deopotrivă spre glorificarea celui care a fost, poate, cel mai mare inventator român din toate timpurile, dar și pentru a arăta părinților care obișnuiesc să le spună copiilor „A, ai muzică prima oră, lasă, poți lipsi. Matematica e importantă“ că muzica și matematica pot muta, împreună, munții din loc. La propriu.

Îl cheamă George Constantinescu. Dar dacă ați fi avut ocazia să-l cunoașteți, cred că s-ar fi prezentat: Constantinescu. Gogu Constantinescu. N-a fost agent secret, a fost ceva ce poate nici nu v-ați gîndit că poate exista: a fost om de știință ținut la secret. În 1918, îi apare la Londra tratatul Theory of Sonics, în doar 150 de exemplare. Printr-o hotărîre a Guvernului britanic, comercializarea tratatului a fost interzisă, el fiind direcționat exclusiv, după un tabel nominal strict, către persoane și colective tehnice din industria de apărare a Marii Britanii. Asta cu mare, mare discreție. Dar ce conținea acest tratat-minune? Conținea principiile unei noi științe, denumite de autor „sonicitate“, care releva că energia se poate transmite prin vibrații. Principiul de bază al sonicității este acesta, în caz că vreți să vă jucați de-a sonicitatea acasă: printr-o conductă cu fluid (apă) se poate transfera energie mecanică de la o sursă la un consumator, prin intermediul vibrațiilor. Să vedeți ce poate ieși din asta.
Secretomania din jurul acestei noi științe avea o justificare, căci Gogu Constantinescu ar merita să fie cel puțin la fel de celebru ca Mihail Kalașnikov, inventatorul cunoscutei arme rusești. În timpul Primului Război Mondial, a creat pentru Amiralitatea Marii Britanii un aparat botezat Constantinesco Fire Control Gear, care făcea posibil tirul mitralierelor chiar printre palele elicei avionului, în timp ce aceasta se învîrtea de zor. Bruce Lee, care într-un film se ferea din calea gloanțelor folosind mișcări de karate, e nimic față de sincronizarea asta perfectă, 1.200 de gloanțe trase pe minut, prin cele două guri de foc instalate de o parte și de cealaltă a elicei în funcțiune, fără să-i atingă palele. Forțele aeriene britanice și americane au comandat la vremea aia 50.000 de Constantinesco Fire Control Gear. (Nu știm cîți de Bruce Lee ar fi luat dacă ar fi avut ocazia să-l vadă cum se mișcă.) După război, în mod oficial, Amiralitatea britanică avea să atribuie meritul pentru supremația pe care a avut-o asupra aviației germane tocmai descoperirii acestui savant român. I-au dedicat unui român războiul cîștigat, cum ar veni.
Creatorul sonicității n-a făcut doar o materie de examen pentru universitățile politehnice din lumea întreagă, ca să-și pună în cap studenții restanțieri, ci i-a dat și aplicare utilă în peste o sută de invenții brevetate. Ciocanul sonic, fără supape și ventile, pentru forjarea metalelor, perforatorul sonic, cu randament de zece ori mai mare decît cel pneumatic folosit în mod curent, un tun capabil să lanseze, fără pic de zgomot, un proiectil de o sută de kilograme la o distanță de 1.500 de metri, motorul cu injecție sonică sînt doar cîteva dintre invențiile sale pe tărîmul sonicității. Poate că vi se par inutile, neavînd de forat, forjat, bombardat nimic prin casă. Atunci vă dăm un alt exemplu de invenție a românului acesta, fără legătură cu sonicitatea de data asta, care s-ar putea să vă fie pe plac. Nu v-ar conveni să aveți pe mașină un dispozitiv care să scadă consumul de carburant la trei litri pe o sută de kilometri? Dispozitivul se cheamă „convertor de cuplu“ și în 1924, cînd a fost prezentat, a produs o asemenea uimire încît s-a spus despre el că este… „un mecanism cvadridimensional“. Din păcate, acest convertor de cuplu, ca și multe alte invenții ale lui Gogu Constantinescu, a rămas și azi de domeniul SF, deși chiar au fost produse și verificate cu 80 de ani în urmă. De, mafia petrolului e mai tare decît convertorul.

Din cauza secretomaniei britanicilor, de care spuneam mai devreme, savantul român era cît p-aci să alunece în anonimat. În 1958, doi americani publicau un tratat despre sonicitate, fiind considerați, la scurt timp, pionierii acestei științe. Spre norocul lui, Gogu Constantinescu mai trăia la acea dată și a putut restabili adevărul în ceea ce privește paternitatea sonicității, care fusese elaborată și testată de el cu 40 de ani înaintea impostorilor americani.

Revenind la părinții care au impresia că orele de muzică din școală sînt pierdere de vreme, față de valoroasele ore de matematică. Dragi părinți, să știți că domnul Gogu Constantinescu a inventat sonicitatea fiindcă era pasionat de muzică și a combinat fizica și matematicile cu solfegiile. Și n-a pierdut nimic din asta, ba dimpotrivă, a cîștigat multă apreciere pentru totdeauna. N-ar fi frumos ca într-o zi toată aparatura de pe Terra să meargă cu muzică?

Mulțumim domnului profesor Mihai Dinu pentru informațiile despre Gogu Constantinescu.

Alexandru Căutiș

Articol relatat de portalul Kmkz.