Dacă un preot greșește cu ceva, imediat distribuiți. Să vă văd și acum! Preotul care câștigă 800 de lei pe lună, dar 300 îi împarte la copiii din sat

Noul tipar al tinerilor parohi: navetist, fără niciun ban, apropiat de enoriași, dependent de părinți, dar optimist.

Trimiși în colturi uitate de lume, prin tot județul, preoții tineri abia își duc zilele. Păstorind peste 40-50 de familii, nu apucă să-și facă un rost, rămânându-le să slujească din vocație.

Imaginea preoților de tară avuți, cu mașini scumpe, case cu șase camere și cu sute de animale prin curte, nu mai e de actualitate. A deveni preot nu mai reprezintă un salt brusc pe scara socială, cum era până acum 10 ani.

Parohiile au devenit tot mai mici, tinerii își pierd credința, iar cei în vârstă abia își mai duc zilele. A fi preot acum e fie o datorie sfântă, ce implică mari sacrificii materiale, fie pur și simplu o afacere proastă, pentru cei mai pragmatici ne informează 7est.ro

Cazul tânărului paroh Vasile Miron, din satul Stanca (Victoria), e reprezentativ pentru condiția de preot de tară. Slujește pentru circa 60 de familii, face naveta, locuiește prin casele enoriașilor și, cu chiu cu vai, a turnat o fundație la biserica pe care nu se știe dacă o va vedea vreodată ridicată. Trăiește cu preoteasa din 10 euro pe zi și numai ei știu cum rezistă. Părintele Miron e apreciat totuși de săteni, poate printre cei mai sărăci din România, pentru acțiunile de binefacere pe care le organizează periodic, în favoarea copiilor din sat.

„N-avem mari pretenții”

Acum doi ani și jumătate, când a fost hirotonit, Vasile Miron, un tânăr de mai puțin de 30 de ani, din Targu Frumos, a venit în satul în care a fost trimis cu gânduri mari: să clădească o biserică și o casa parohială într-o comunitate mică de creștin ortodocși. Între timp, intențiile i s-au mai domolit: acum vrea să vadă gata măcar biserica. A înțeles foarte bine că va face în continuare preoția din plăcerea de a aduce oamenii la slujbă.

„Veniturile sunt mici la debutanți. Eu am un salariu de 800 de lei, din care rămân, lunar, cu puțin mai mult de 500 de lei. Din puținii bani pe care-i iau mai cumpăr cele de trebuință pentru slujbe sau dulciuri pentru copiii din sat. Am noroc mare de faptul că soția m-a înțeles și a acceptat situația. Cum am noroc mare de soacra mea, care ne face mâncare sau ne găzduiește atunci când stăm în oraș”, spune preotul din Stanca, Vasile Miron.

În familia să se strâng lunar venituri de sub 1.400 de lei, pentru că soția este educatoare la o grădiniță din Alexandru cel Bun. „Câteodată și eu mă întreb cu ce trăim. Ne-am obișnuit cu puțin, nu avem necesitați mari”, mai spune Vasile Miron.

La locul în care a fost turnată fundația viitoarei biserici din Stanca – o clădire deloc impunătoare, cu lungimea unei case de locuit – preotul vine cu o mașină Skoda Fabia. „Mi-au cumpărat-o părinții, second hand. Este o mașină bună care-mi folosește foarte mult”, spune Vasile Miron.

Despre o casă parohială nici nu mai poate fi vorba, în condițiile în care, cu chiu, cu vai și doar cu munca voluntară a apărut fundația bisericii. „Cărămida am primit-o din partea Primăriei. A fost demolat un spital din Sculeni și ne-au făcut-o cadou, cu condiția s-o luăm noi de acolo și s-o curățăm. Am carat cărămidă, împreună cu oamenii, cu tractorul. Am stat apoi în curte la povesti și am curățat-o”, mai spune preotul.

În oraș locuiește la mama soției, iar atunci când vine în sat stă la câte un enoriaș. „Mă primesc oamenii cu brațele deschise. Când am venit aici nu mergeau prea mulți la biserica, acum vin 40 de adulți, duminica, și vreo 20 de copii”, mai spune preotul Miron.

Până va fi gata biserica, slujbele le ține ori în praznicarul din lemn ridicat în curtea viitoarei biserici, ori în curte, sub cerul liber, ori în micuță capela din curtea cimitirului. „Este un preot care ne-a adus la biserica și barbații. A știut să vorbească frumos cu ei și să-i atragă. Și pe copii i-a adus, să vedeți ce frumos cântă la slujbă. La început nu aveau stare, dar acum sunt atenți și cuminți”, spun două dintre enoriașele din Stanca, strânse la un praznic.

A turnat doar fundația, dar biserica nu se știe dacă va fi gata vreodată

Cinci familii furate

Din puținii enorisi pe care-i are – satul are cu totul 84 de familii – a văzut dispărând cinci. Luați de pocăiți sub aripa lor. „Imediat după 1990 am ințeles că au venit aici misionari și, încet, au reușit sa atragă cinci familii care au fost creștin ortodocși înainte”, ne-a spus preotul Vasile Miron.
Venituri din slujbe suplimentare

Pentru a-și plați facturile, preotul Vasile Miron este chemat să slujească la o biserică din oraș. „Preotul paroh de la Sfântul Nectarie din Alexandru a avut bunătatea să mă cheme să mai particip la slujbe acolo și așa îmi fac bani pentru facturi. Pot sluji oriunde, doar n-o să stau acasă”, ne-a spus parohul din Stanca.

„Parohiile de sub 100 de familii sunt defavorizate”

Protopopul Protopopiatului 1 Iași, preotul Toma Gradinaciuc, spune că preoții din parohiile de sub 100 de familii sunt la limita supraviețuirii. „Sunt parohii foarte mici care abia se întrețin și sunt sprijinite de Mitropolie. Dacă o parohie nu are enoriași nu se poate susține singură. În această situație sunt parohiile la care sunt mai puțin de 100 de familii de enoriași.

Pentru că s-au împărțit parohii mai mari am ajuns în situația de a a avea parohii mici care nu se pot susține. Un preot primește la salariu contribuția de la stat, dar trebuie să se autofinanțeze cu venituri din parohie”, ne-a spus protopopul Toma Gradinaciuc.

Sursa