Carmen Pantiş: Medicul care sfidează moartea. O orădeancă aduce viaţă acolo unde moartea bate la uşă

carmen-pantis-1-21

Carmen Pantiş este medicul care aduce viaţă acolo unde moartea bate la uşă. Din 2008 se ocupă de coordonarea programului de transplant din Bihor şi reuşește să menţină judeţul pe primul loc în România în topul naţional al donărilor de organe. Advertisment Medicul Carmen Pantiş (49 de ani) a parcurs toate etapele unei cariere construite pe muncă şi disciplină, ajungând de la medic de familie la medic primar anestezie-terapie intensivă la Spitalul Clinic de Urgenţă Oradea. A ales medicina fără să ştie prea bine în ce se bagă. „Nu ştiam desena, aşa că nu eram bună pentru meserii tehnice. Dar cel mai mult m-a influenţat diriginta mea care era profesoară de biologie”, povesteşte ea. Visa să devină cercetător în genetică, dar dirginta-model a trezit-o, aşa că a dat admitere la medicină. Abia în anul patru a conştientizat ce înseamnă medicina, când a intrat pentru prima dată într-un bloc operator. A impresionat-o enorm şi a decis să meargă pe drumul chirurgiei, domeniu în care rezultatele se văd imediat. Dorea chirurgie plastică. La examenul de rezidenţiat, visul ei de chirurg plastic s-a frânt pentru prima dată. „N-am luat specializarea dorită şi am ajuns medic de familie la Zece Hotare. A fost  o experienţă interesantă”, spune ea, amintindu-şi cei doi an de navetă cu rabele de bauxită până la dispensarul de la marginea pădurii. Au urmat alţi doi ani de medicină de familie la Sâniob, o localitate din Bihor. Fascinată de medicina de urgenţă În 1994, a intrat în echipa SMURD, care atunci se înființa. „Am constatat că mă fascinează medicina de urgenţă. E mult mai complexă decât chirurgia plastică”, susţine medicul mulţumit că nu a ajuns chiar unde dorea în tinețe. După moartea tatălui ei, Carmen Pantiş a devenit interesată de un subiect tabu în lumea medicală: moartea. „Atitudinea mea faţă de pacienţi s-a schimbat dramatic după ce tatăl meu a murit în urma unei greşei medicale”, mărturiseşte Carmen Pantiş. La 35 de ani s-a specializat în anestezie-terapie intensivă, cea mai apropiată de ce făcea la SMURD. „În faţă reanimării nu mai există diferenţe sociale. Toţi aşteaptă ieşirea medicului cu aceeaşi emoţie. Fiecare viaţă salvată ne oferă o satisfacţie extraordinară”, mărturiseşte Carmen Pantiş . Bihorul pe primul loc A reuşit să aducă judeţul Bihor pe primul loc în topul naţional al donatorilor de organe. „Donarea de organe este o problemă în toată lumea, reflectată în listele lungi de aşteptare.  Bihorul este situat la o rată de donare asemănătoare Spaniei, cea mai performantă ţară din Europa, unde se înregistrează 34 donatori la un milion de locuitori“, a spus Carmen Pantiş. Ea este cea care face tot posibilul pentru ca durerea pierderii unei persoane dragi să se transforme în bucuria şansei la o viaţă sănătoasă, pentru o altă persoană, complet străină celui plecat. “Diagnosticul de moarte cerebrală presupune întreruperea ireversibilă a tuturor funcțiilor, inclusiv moartea trunchiului cerebral. Sarcina mea precisă este să identific pacienţii la care a survenit o leziune neurologică catastrofală, care a condus la moartea creierului, şi ventilaţia mecanică a suplinit funcția respiratorie. În această situație ireversibilă, cordul funcționează. În lipsa unei bune coordonări a activității în clinică se prelungește inutil suferința familiei şi i se refuză pacientului o moarte demnă”, afirmă medicul. Curs de comunicare a veştilor proaste A învăţat că în discuţia cu familia trebuie să fie în primul rând un bun ascultător, sensibil la durerea sfâşietoare a familiei, să dovedescă o empatie totală şi să ai o răbdare infinită. Să fie permanent la dispoziţia familiei, să stăpânescă arta de a explica detaliat mecanismele ireversibile ale morţii cerebrale, să fie sigură că familia a înţeles şi abia după o lungă conversație să ceară acordul pentru donare. Toate astea au fost predate în cursurile de comunicare a veștilor proaste. Advertisment “Trebuie să ai empatie. Stau la dispoziţia lor 24 de ore din 24, încercând să le înţeleg durerea. Secretul e să îi asculţi şi să nu cedezi niciodată. Dacă ei spun nu, să mai laşi o portiţă. Am avut foarte multe experienţe în care, după câteva ore, s-au răzgândit. Niciodată nu am făcut presiuni asupra lor. Au refuzat donarea nu pentru că nu au vrut să facă un bine, ci mai degrabă familiile nu erau convinse de faptul că cel apropiat e în moarte cerebrală. Sau nu înţelegeau ce este moartea cerebrală” spune Carmen Pantiş De obicei vorbeşte cu familia minimum 30 minute, dar discuţia poate dura o oră, sau se pot reîntâlni  după patru ore, depinde mult de la caz la caz. Chiar dacă familia refuză categoric nu este decepţionată deşi recunoaşte că o doare îngrozitor faptul că se pierd organe care ar putea salva alte vieţi. Susţine că activitatea şi puterea de convingere a unui coordonator de transplant sunt speranţa şi visul oricărei familii care stă şi aşteaptă pe lista de transplant organul salvator. Fiecare caz pe care-l coordonează este special şi încercă să treacă peste partea emoţionantă, dar, nu e aşa, şi medicii sunt oamenii, astfel că anumite situaţii nu au cum să nu-i impresioneze. “Cel mai mult m-a impresionat o dublă tragedie a unei familii  din Bihor care avea trei fete.  Două dintre ele, de 10 şi 12 ani au fost duse de bunici cu căruţa într-o vale şi s-au înecat amândouă în timpul unei furtuni. Una din fetiţe a fost găsita târziu fiind scoasă moartă pe mal şi cealaltă, care avea10 ani, a fost resuscitată peste 30 minute şi adusă la spital deoarece i-a pornit cordul .Vă puteţi imagina ce zdrobită de durere a fost această familie care a sperat până în ultima secundă că fetiţa îşi va reveni? A fost declarată în moarte cerebrală şi abia după prima înmormântare am reuşit să vorbesc cu familia şi să le explic situaţia. Să le cer acordul pentru donarea de organe a fost foarte, foarte dificil, dar au donat şi ori de câte ori mă întâlnesc cu mama fetiţelor trăiesc o emoţie cumplit de dureroasă”, mărturiseşte medicul.  Spitalul, casa de zi cu zi Dacă medicul Carmen Pantiş nu ţine socoteala orelor petrecute în spital, cei care o aşteaptă acasă, copii, o fac. “De Crăciun, în urmă cu 4 ani  mi- am întrebat băiatul, care avea atunci 5 ani,  ce doreşte să-i aducă Moş Crăciun. S-a uitat la mine lung cu ochişorii lui albaştri şi mi-a spus hoăarât că şi-ar dori ca soţia lui să doarmă noaptea acasă şi să nu aibă serviciu ca şi mama lui” spune Carmen Pantiş. Chiar dacă nu este în spital, dar telefonul sună şi de la celălalt capăt al firului primeşte vestea că o persoană este posibilă donatoare de organe În 2013, Bihorul a avut 34 donatori la un  milion de locuitori, cifră similară Spaniei şi Croaţiei, ţări care conduc detaşat în Europa. Din păcate,  cu un număr de 3,4 donatori la un milion de locuitori, ţara noastră se clasează pe penultimul loc în Uniunea Europeană, înaintea Bulgariei.  “Un mare neajuns al acestui program este că nu se pot plăti orele suplimentare ale asistenţilor de anestezie şi terapie intensivă care lucrează pentru menţinerea în conditii fiziologice a donatorilor, şi că nu există resurse alocate pentru campanii mari de informarea populaţiei pentru această oportunitate fantastică de a fi donator de organe. Fostul director Eurotransplant, dr. Guido Persjin, spunea- Nu lăsaţi organele să meargă în cer. Cerul ştie câtă nevoie avem de ele aici pe pământ” spune coorodonatorul programului de transplant în Bihor./blockquote> Anul trecut au fost peste 30 de donatori de organe, în Bihor, astfel că din 2008, de când a avut loc prima prelevare de organe în Bihor, au fost înregistraţi peste 110 donatori de organe. Anul trecut, Spitalul din Oradea a mai bifat două premiere naţionale. Este vorba despre un preot romano-catolic de la care au fost recoltate organele. “A fost foarte simplu pentru sora şi fratele domniei sale să îşi dea acordul pentru că nu au făcut altceva decât să respecte dorinţa părintelui din timpul vieţii, aceea de a dărui viaţă din moarte”, spune Carmen Pantiş. Cazul părintelui din Oradea este unic în ţară, fiind primul preot de la care au fost prelevate organe.O prelevare simultană, de la două paciente, este o altă premieră medicală românească înregistrată tot la spitalul din Oradea, în primăvara anului trecut.

Sursa